nr_85
 

EDITORIAL

Prietenie

Exista mai multe valori, notiuni, circumstante, sensuri, obisnuinte care ne imbogatesc cotidianul nostru. Le cunoasteti.
Am discutat deja, ce inseamna rutina ?!
Stabilitate. De fapt.
Dar. Daca in conceptia D-voastra cuvantul « rutina » inseamna plictiseala, atunci e clar : gesturile de fiecare zi devin obositoare.
Daca insa, plictisul este tratat ca obisnuita, care la randul ei inspira incredere, atunci viata devine inevitabil mai organizata, mai plina de sens si, nu in iltima instanta, mai vesela. Ce ziceti ?!
Acum sa vedem ce se intampla cu prietenia.
E subinteles, ca sentimentul de iubire bate oricare alt sentiment, completand, de fapt, orice manifestare emotionala sau relatie. La modul general, totul se bazeaza pe iubire : te iubesc sau nu, imi place sau nu-mi place, etc…
Necesitatea de iubire in oamnei este atat de mare, incat exista putina lume care nu este capabila sa iubesca. Dar si aceasta categorie minoritara cauta, cel putin, prieteni. Pentru ca singuratatea sau, mai bine zis, rezistenta la singutarare in 99 la suta de cazuri este minima. Si insuportabila.
Ei, nu suntem noi capabili sa ramanem singuri cu noi insine. Pentru a atinge aceasta perfectiune de spirit trebuie sa invatam multe. Bine, nu vorbesc de fetele batrane si celibatarii, de care nu are nevoie nimeni. Asta e un calvar. Ca si dependenta sentimentala care cauzeaza gelozie, rautate, angoasa, depresiune, complexe si, in final, singuratate.
Eu vorbesc despre iubirea in care pauzele de foarte multe ori sunt apreciate in mod gresit drept indiferenta sau raceala, dar in esenta denota o necesitate pur umana de… scadere a intensitatii emotive. Numai becurile ard cu aceasi putere. Si crapa. Pana si animalele sunt gata de reproducere in anumite perioade.
Iar noi ? Vrem iubire – aceeasi iubire ! – tot anul ; sex – foarte bun sex – mereu. Si asta in teorie numai, caci in practica am muri de atata activitate. Intensa. Suntem noi oare capabili sa ardem cu aceeasi intensitate anul imprejur ca becul electric ?!
Anume din aceaste motive perioadele de « pauza » urmeaza sa fie acceptate ca momente de reflectie, meditatie, reintregire a propriului « eu ». Iar reintregirea individuala se produce in singuratate. De aia se numeste individuala, si nu in grup.
Sa nu-mi spuneti cumva, ca obisnuiti sa va masturbati in public sau in compania prietenilor ?! Reflexiunea, patrunderea de adevaruri e un fel de masturbare intelectuala. Eo chestie extrem de intima. Nu se face nici macar in doi.
Si atunci, ce este prietenia in toata aceasta gama de iubire absoluta cu pauze de meditatie ?
Este si asta o forma de iubire. Platonica. Profunda. Si mult mai dezinteresata decat iubirea insasi.
Stiu, ca nu sunteti de acord. Caci…
Iti fac, dar ce-mi dai ?
Imi dai, ca doar imi esti prieten…
Cu alte cuvinte, frate-frate, dar branza-i cu bani.
Pentru branzari.
Or, prietenia este cu totul altceva. Ce anume ?
Va ofer cateva ganduri scurte referitoare la prietenie, dusmanie. O sa fiti capabili sa va recunoasteti ?
La durere iti vine prietenul. La bucurie si cunoscutii. La moarte pana si dusmanii.
Cunoaste-ti prietenul pentru a-l iubi. Si dusmanul pentru a-l stapani.
Pentru unii prietenia este o necesitate. Pentru majoritatea doar un articol de toaleta.
Sunt prieteni pentru nevoie, prieteni de nevoie si prieteni in afara de orice nevoie. Cei putini.
Sunt atatia oameni simtitori care nu pot vedea durerea prietenului. Si altii, si mai simtitori care nu-i pot vedea nici bucuria.
Multi dintre dusmanii tai vor cauta sa starneasca dispretul tau pentru a sta apoi la adapostul lui. Nu-l da acestora…

V-ati recunoscut ? Ati recunoscut pe cineva ? Vreti continuare ? La rubrica « Florile gandului ».

P.S. In timp ce pregateam DOINA, la Chisinau se intampla ceva incredibil. Nu am nici putere sa comentez. As vrea sa-mi ordonez gandurile si sa va spun ce am de spus. Data viitoare.

 

pictura de Iurie Ciobanu

DOINA