Inca o data despre natura.

La propriu. Si la figurat…

Nimic nu e mai trist decat un cuib de batran vultur, pana la care nu razbat decat parazitii ce se oplosesc la ultima caldura a penelor lui.
Poti zbura pe aripile cuiva, dar nu cu ele.
Nu uita niciodata ca batranul e un batran. De la toamna cea mai cu soare sa nu ceri flori. Ajunga-ti lumina si seninul.
Cand arunci saminta in noroi, el se preface in pamant hranitor. El nu e noroi decat cand il calci in picioare.
Stelele ce cad cheama ochiul mai tare decat cele ce lumineaza.
Este o primavara de calendar. Fara soare. Si o intelepiciune din carti. Fara lumina.
Cuvinte goale ? Nori ce trec fara sa lase ploaie.
Gaina se crede mai mult ca vulturul : are aripi si e cuminte.
Maimuta are nevoie de public. Si papagalul de invatatori. Privighetoare nici de unul, nici de altul.
Gaina furioasa nu este o pasare de prada.
Noutatea se intoarce ca si cometele.
Sarpele e odios nu pentru ca musca, ci pentru ca se ascunde ca sa muste.
Prea mult rod deodata inseamna sau o minune, sau nici un rod in viitor.
Si mustele iubesc mierea, o diletanti, dar n-o pot face !
Lupii se strang in haita, pentru ca daca nu vor gasi alta prada, sa se poata manca intre ei. Membrii unui partid de interese de asemenea.

Campul se hraneste din ploi. Taranile neamului din lacrimi si sange. Nu te mira ca nu rasare nimic, unde s-au jucat numai raze de soare.

 

DOINA