Poti sa ma saruti, dar… sa nu taci…

Acum trei luni, cred, ca a rasarit in sfarsit soarele si pe ulita mea. Am intalnit un barbat care nu seamana cu modelul masculin dominant in vremurile acestea triste de tranzitie si care este ceva intre prostul satului si nesimtitul mahalei.
Sa nu cumva sa va inchipuiti, ca sunt cine stie ce mironosita ori scorpie cu aiere de femeie « culturala » care dispretuieste tot ce nu se ridica la standartele sale intelectuale ! Ati gresit. Sunt o biata profesoara de franceza, predau de sase ani intr-o scoala din capitala, adica ma straduiesc sa le bag in cap ceva din aceasta limba frumoasa in pustanii care asculta manele la casti in timpul orelor mele. In aceste conditii, va dati seama ca am devenit foarte indulgenta in materie de pretentii.
Nici in viata mea intima nu-mi pot permite sa fiu mai exigenta. N-am fost un geniu in facultate, altfel poate as fi ramas acolo, in universitate, si n-am fost cu nasul pe sus in cei patru ani de studii. Caminista fiind, m-am bucurat si eu de libertatile vietii boeme din Grozavesti, m-am grozavit si eu pe la petreceri care tineau cam doua nopti plus dimineata de refacere la o terasa cu multe beri ; m-am intoxicat tabagic, desi nu ma atragea fumatul. Toate astea, fiindca eram o fata normala si voiam sa ma distrez. In plus, speram ca printre acei stundenti nebuni sa intalnesc si eu un baiat care sa-mi placa si care sa ma placa, unul cu care sa ma potrivesc. Pana atunci avusesem ceva probleme cu potriveala asta.
Sunt nascuta intr-o comuna de langa Oltenita. Noaptea, din spatele curtii bunicului poti vedea apa Dunarii ca un sarpe de argint, iar in zare, malul bulgaresc era pentru mine, in frageda pruncie, « celalalt tarm », acela din basme. Cand am trecut de la basme la filmele de amor de la Casa de Cultura, au inceput si primele flirturi. Cine isi imagineaza ca relatiile dintre baieti si fete au la tara ceva din curatenia, romantismul si traditionalismul satului romanesc, se inseala amarnic. Sau, cel putin, in satul meu dragostea adolescentina nu era deloc romantica. De pe la 14 ani trebuia sa ma feresc de baietii mai mari care, daca te prindeau mai pe seara, n-aveau prea multe retineri in a te trage in porumbiste. Am iesit cu doi sau trei dintre cei mai cuminti. Ne plimbam prin comuna, beam un suc pe marginea soselei, eu le vorbeam despre visele mele, acelea de a pleca din comuna, de a da la facultate la Bucuresti. Ca reactie, fie se uitau la mine ca la un extraterestru, mormaiau ceva in barba si imi intorceau spatele, fie radeau fara nici un rost si-mi ziceau « bravo, ma, ai sa fii cea mai desteapta » si incercau sa ma mangaie pe sani. Atat. Daca le spuneam ceva de genul «  stai domol, potoleste-te, hai sa vorbim despre… » mi-o taiau scurt :
- Ia mai taci ! Sau mai bine zi daca nu mergi cu mine diseara la padure, ca m-a rugat tusa de niste ciuperci…
Un fel de « saruta-ma si taci ». Mai erau unii care o dadeau pe sinceritate :
- Nu stiu ce-i cu tine. Acu o saptamana am iesit cu Vasilica si aia nu m-a tampit la cap cu vorbaraia. Lu aia ii place corpul meu. A zis ca am muschi.
Asta era problema baietilor din sat care aveau muschi destui. Cat despre padure, stiam eu ce se intampla pe acolo : la umbra copacilor se inmulteau mai curand copiii din flori decat ciupercile. Se nascuse si un fel de gluma in sat : cum ramanea una bortoasa, am avut o colega insarcinata in clasa a sasea, cum era intrebata daca nu a fost cumva la ciuperci. Apoi urma bataia de la parinti, iar daca era posibil, tot scandalul se termina cu o nunta la care mireasa de abia reusea sa stea in picioare din cauza burtii.
Asta era cosmarul meu : o ciupercareala in padure, urmata de o sarcina nedorita, caci te astepta o viata alaturi de un om, cu care nici nu ai apucat sa schimbi trei fraze ca sa afli ce are in cap, ce hram poarta.
Tare m-am bucurat cand in anul 1993 am dat si am intrat la Universitatea din Bucuresti. Aici in capitala am sa intalnesc baieti interesanti cu aceleasi preocupari ca si mine, mi-am zis. Si dupa cateva luni in care am observat ca sala de lectura a Bibliotecii Centrale Universitare nu ofera prea mari sanse de a cunoaste pe cineva interesant, m-am lasat dusa de vartejul acelor petreceri caministe pe care le-am pomenit deja.
Dar nici in acest univers nu ma simteam prea in largul meu. Imi placea sa dansez, acceptam un sarut tandru in timpul unui blues, ba chiar nici nu ma speriam cand in intunericul din camera, luminat doar de jarul tigarilor simteam o mana cautatoare care-mi cobora pe spate, intarzia pe fese si apoi ocolea soldul pentru a ajunge in singurul loc care-i interesa cu adevarat pe acei baieti finuti. Multi dansatori aveau aceleasi miscari: toti se bataiau ca sperietorile de ciori si nu erau preocupati decat sa-ti palpeze fundul cu gesturi stereotipe de mamaie care pipaie rosiile la piata.
Pana la un punct ii lasam, zicandu-mi ca nu trabuie sa par nici tarfulita de la camin, nici Craiasa Zapezii, dar toate palparile astea se terminau la fel de urat : baiatul respectiv ma tragea intr-o camera la fel de intunecata, ma impingea pe un pat, se tolanea peste mine, ma pupa nitelus, apoi imi lua mana, mi-o pozitiona exact unde « trebuie » si se straduia sa se desfaca la slit cat mai repede.
- Nu te supara, ii sopteam la ureche, dar e cam repede. Hai sa mai stam de vorba putin. Vreau sa-ti spun ca-mi esti simpatic…
- Ce-i cu vrajeala asta, gagico ? Ce sa-mi spui ? Nu ma placi ?
- Ba da, dar nu-mi palce asa, aici…
- Da unde vrei, la Athenee Palace, in cearsafuri albe de matase ? Sau… te pomenesti ca mai esit fata mare ?
Virginitatea unei tinere din anul doi de facultate, una care nu era urata, li se parea ceva inexplicabil, se holbau la mine ca la un lepros cand le confirmam banuielile.
- Esti inca virgina ? Pai, trebuie sa scapi de problema asta !
Am scapat, ce era sa fac ?! Am facut-o cu un tip de la Geologie, unul dragut, Dragos il chema. S-a purtat frumos cu mine, n-a fost experienta neplacuta la care ma asteptam, dar imediat dupa si-a aprins o tigara, s-a tolanit in pat cu ochii in tavan si tot ce a a izbutit sa ingaime a fost :
- Mai, ca bine a fost ! Esti buna foc !
Mai lipsea un « sarut mana pentru masa ». Dupa ce i-a scapat jumatate din scrumul intregii tigari pe pieptul mei, fiindca ma tinea in brate, lipita de el, s-a ridicat, si-a tras pantalonii si a plecat zicandu-mi ca a doua zi e ocupat, ca are o partida de bridge, dar ca mai trece el pe la mine sambata seara.
Am avut ceva rabdare. Patru luni am stat cu el si tot atata timp am sperat ca in spatele indiferentei pe care o afiseaza exista totusi ceva. Exista. Bietul de el, chiar se indragostise. Asa ca dupa o alta patida de sex, tot cu tigara in coltul gurii, mi-a zis :
- Stii, eu ma simt tare bine cu tine. Cred ca te plac. De ce n-ai vrea sa te muti la mine ? Stau intr-o garsoniera in Dristor. Am putea sa vedem daca ne potrivim, facem asa ca un fel de casatorie de proba si daca totul e OK, de ce nu ne-am casatori ?!
Am inlemnit. Adica aproape o jumatate de an m-a tratat ca un obiect, nu mi-a zis niciodata ca tine la mine, o floare nu mi-a adus, si dintr-o data hopa cu insuratoarea.
- Dragos, eu zic sa nu ne grabim. N-am habar daca ne potrivim, din moment ce nici macar nu ne cunoastem. M-ai intrebat vreodata cine sunt cu adevarat, ce vreau sa fac in viata asta, ce ambitii am ? Sau, macar, sa te fi interesat de unde sunt… Daca stii ca ma cheama Stamate, desi ma indoiesc ca-ti mai amintesti, este fiindca ti-am spus eu acum doua luni. Iar despre tine nu mi-ai spus nimic.
- Esti nebuna ? De ce este nevoie de atatea vorbe ? Eu te plac, tu ma placi, ne simtim bine, ce mai vrei ? Sa-mi povestesti copilaria ta si sa-mi explici ce fel de babuta vei fi cand vei iesi la pensie ?
- De ce nu ? Pentru tine nu conteaza nimic din ce este celalalt ? Din ce-l intereseaza pe lume, ce pasiuni are, ce viseaza noaptea, de ce ii este teama ? Uite mie imi este teribil frica de apa. Am copilarit pe malul Dunarii si aproape in fiecare an se inneca cineva in fluviu…
- Si mie mi-e frica de avion, fiindca mama era stewardesa si l-a inselat pe tata cu un mecanic de bord. Ce tampenii !
Dupa Dragos au mai fost doi barbati din astia de tip nou : parca i-a facut cineva pe banda la uzina ! Nici unul nu scotea mai mult de patru propozitii pe zi, iar alea se margineau la aprecieri de natura sexuala ori la comentarii flatante cu privire la talentele mele de gospodina. Unul a avut chiar mojicia sa-mi spuna :
- Bine ti-a iesit tocanita asta ! Se vede ca esti fata de la tara !
Cam la asta s-a redus viata mea sentimentala pana acum trei luni, cand l-am intalnit pe George.
Despre el am sa va scriu altadata, caci nu face parte din tematica acestei povestiri adevarate: nu e nici prost, nici mojic. Si nici nu a tacut, cand i-am spus :

Pictura de Iurie Ciobanu

top