"Tallinn", imaginea de Iurie Ciobanu
 
FILOZOFIILE IUBIRII

A renunta la un amor imposibil,

poate fi o dovada de iubire

De mic am fost considerat un baiat chipes, iar asta ar fi trebuit sa-mi fie de folos, dar din pricina timiditatii nu am putut profita de acest dar de la Dumnezeu. Implinisem deja 17 ani, varsta la care multi dintre colegii mei se puteau lauda cu destule cuceriri, iar eu nu-mi incepusem inca viata sexuala. Evident, ca nimeni nu banuia acest lucru, doar nu era sa ma fac de rusine, cand eram atat de invidiat pentru felul cum aratam.
Eram foarte retras si-mi era din ce in ce mai greu sa inventez intalniri de amor, ca sa nu ma fac de ras in fata prietenilor ; de aceea am pretextat ca m-am apucat de invatat pentru facultate si ca din cauza asta nu mai am timp pentru fete !!!
Mama a fost tare mirata de preocuparea mea subita pentru studii, dar m-a incurajat. Visam sa devin arhitect sau artist plastic… Acesta din urma era un vis, evident, ale carui radacini porneau de la albumele de arta din casa. Aveam o multime de albume si ma holbam prin ele, inchipuindu-mi ca as putea ajunge si eu la fel de celebru ca acei pictori. Naivitate… Cu arhitectura insa, treburile erau mai serioase, existau ceva sanse si am inceput sa ma pregatesc pentru admiterea cu prietena cea mai buna a mamei Ioana, o arhitecta care avea pe atunci vreo 37 de ani.
Era divortata, frumoasa, foarte desteapta si era o adevarata placere sa fii in preajma ei.
-Sa stabilim de la bun inceput cateva lucruri, mi-a spus ea la prima sedinta de pregatire. Cand vii la ore, e una ; cand ne vedem in familia ta sau cu alte prilejuri, e alta. Oricum, vreau sa-mi spui pe nume, sa nu ma iei cu D-voastra. N-are rost sa schimbam acum obiceiurile. Mi-ai spus Ioana de cand ai inceput sa vorbesti, asa sa ramana, chiar daca acum iti sunt porfesoara. Cand vii la ore, ramanem amici, dar sa faci ce-ti spun, pentru ca altfel vii degeaba, iar eu oricum nu prea am rabdare si ar fi bine sa nu ma pui la incercare. Stii, ca fac o fac de dragul mamei tale si al prieteniei noastre. N-as vrea sa-i inselam asteptarile. Vreau seriozitate din partea ta. De acord ?
Am inceput sa ma duc la ea de doua ori pe saptamana ; stateam uneori si cate patru-cinci ore. Cand plecam, eram nauc. Ma mai plimbam, cel putin, o jumatate de ora pe strazi, pentru ca simteam ca imi crapa capul de atata geometrie.
Relatia noastra s-a schimbat insa, in timp si acea seriozitate profesorala pe care mi-a impus-o la inceput, nu a mai avut nici o importanta, in primul rand pentru ea.
Trebuie sa va mai spun cate ceva despre Ioana. Desi era o femeie frumoasa si tanara, isi pierduse increderea in barbati dupa experienta nefericita cu sotul ei, un fost coleg de facultate care o insela inca de la inceput cu orice femeie care i se nimerea in pat. Multa vreme a refuzat sa mai iasa cu un barbat, ii ura pe toti, apoi a inceput sa se vada cu un fost coleg de facultate care a inceput sa-i faca avansuri, dar s-a dovedit a fi insurfat. Vazand ca nu e nimic serios in comportamentul sau, Ioana il cam repezise si dupa acest nou esec se cam salbatacise.
Prezenta mea, desi eram doar un pusti, ii facea placere. Eu am privit-o intotdeauna ca pe fructul oprit, o admiram ori de cate ori venea in vizita la noi, dar niciodata nu as fi indraznit sa ma gandesc, ca ar fi posibil sa se infiripe ceva intre noi. Cu toate astea, uneori se intampla exact ce nu astepti. Intr-o zi, cand rezolvasem o problema dificila de trigonometrie, ea m-a sarutat pe obraz. A fost, cred eu, un gest fara nici o semnificatie sexuala, cel putin pentru ea. Eu insa, am luat foc. Era aplecata peste mine, ochii mi s-au pierdut in decolteul sau si aproape inconstient mi-am lasat capul acolo, pe sainii ei. A tresarit putin, s-a retras, m-a privit lung, apoi a zambit. Atunci am avut, pentru prima oara in viata mea curaj. Mi-am zis, ca merita sa incerc, asa ca m-am ridicat in picioare si am sarutat-o apasat pe buze. Dupa ce am ajuns in patul ei, am avut tot timpul impresia ca visez si speram ca visul sa nu se termine niciodata.
La sfarsit si-a aprins o tigara cu un gest destul de nervos, apoi a intrat sub dus, iar cand s-a intors, parea fosrte schimbata. Ma privea chiar urat.
-Cred, ca am facut o mare prostie.
-De ce, am intrebat-o eu foarte naiv.
-De ce ? Esti fiul celei mai bune prietene ale mele. Cum am sa ma mai pot uita in ochii ei ?
-Ioana, eu te-am iubit de cand ma stiu. Imi imaginez ca asta te lasa rece, dar macar in mine poti avea incredere. N-am sa spun nimanui numic. Nu trebuie sa-ti fie teama.
-Nu e vorba de asta, nu intelegi ? Mama ta a avut incredere in mine, iar eu i-am inselat-o. Cum as putea sa-i explic ce s-a intamplat ? Doamne, ce face singuratatea din om ?! Du-te acum, te rog… Ne vedem peste doua zile si mai vorbim atunci. Nu uita sa-ti faci temele.
Mergeam pe strada ametit si ma intrebam, daca ceea ce s-a intamplat nu era doar un vis. Nu visasem, ii simteam inca parfumul… Si-i mai simteam caldura trupului…
Am intrat tiptil in casa si am fugit in camera mea. Voiam sa-i mai pastrez mirosul pe trupul meu, dar aveam acea senzatie stupida, ca toata lumea ar putea simti acelasi lucru. In plus, ma temeam ca mama sa nu-si dea seama, ca se petrecuse ceva cu mine. Ma cunostea pre bine.
-S-a intamplat ceva, Andrei, m-a intrebat ea. Ce-i cu tine, de te culci asa devreme ?
-Sunt foarte obosit si maine mai am si teza…
-Esti sigur, ca nu s-a intamplat nimic ?
-Sunt absolut sigur.
-Bine, noapte buna atunci.
Dupa ce a inchis usa, am inceput sa revad iarasi in minte, clipa cu clipa, tot ceea ce traisem in acea zi. Eram atat de fericit, incat ma temeam sa nu ma apuc sa urlu ca nebunul, sa nu rad de starea de exaltare prin care treceam.
As fi sunat-o pe Ioana, dar stiam ca ar fi deranjat-o acest lucru. Cele doua zile, pana cand am revazut-o, au trecut atat de incet, incat pareau ca abia se tarasc.
Am ajuns in sfarsit la usa ei, am sunat, mi-a deschis fara un cuvant si mi-a intors spatele. Am urmat-o in camera de lucru. S-a asezat langa fotoliu langa planseta, cu picioarele adunate sub ea. M-am apropiat si am vrut s-o sarut.
-Sa nu mai faci niciodata asta ! Uita tot ce s-a intamplat. A fost cea mai mare prostie din viata mea. Considera ca eram beata, drogata sau ce vrei tu.
Pe tot timpul orelor de meditatie, am simtit-o tensionata. Nu era atenta la ce-mi spunea, imi explica de doua ori acelasi lucru. In final, a zis :
-Stii, poate ar fi bine sa nu mai lucram impreuna. Pot sa-ti recomand pe altcineva. Eu oricum nu am rabdare, ce zici ?
-Si mamei ce-i spun ?
-Nimic. Maica-ta e in stare sa-si dea seama si pe urma ne-am ars, intelegi ?
-Dar nu mi-ai facut nici un rau. Dimpotriva…
-Ce stii tu… Esti un biet copil, iar eu o femeie batrana si nebuna.
M-am apropiat din nou de ea si am luat-o in brate. Era speriata, incerca sa se desprinda din imbratisare, dar o facea cu un fel de lentoare, de slabiciune. La un moment dat a oftat si m-a sarutat.
Asa a inceput relatia noastra. Din acea dupa-amiaza a inceput cea mai frumoasa perioada din viata mea. Nu a fost o legatura nefasta, dimpotriva gratie ei am intrat la facultate. Tot datorita ei am invatat ce inseamna cu adevarat iubirea. Aceasta femeie mi-a oferit atata caldura si atata tandrete, incat ani de zile dupa aceea mi-a fost greu sa accept ca o alta femeie sa ma stranga in brate.
La sase luni dupa ce am terminat facultatea, Ioanei i s-a propus sa plece in Italia si pentru ca se temea ca din pricina ei viata mea va fi irosita, a acceptat propunerea si a plecat.
Abia daca am vazut-o de doua ori de atunci. La un moment dat, i-a scris mamei ca se marita, dar am banuit ca o face numai ca eu sa scap de amintirea ei si sa-mi pot vedea de viata mea.
In perioada aceea am inceput sa lucrez ca un nebun si mi-am deschis o firma impreuna cu alti doi colegi. Toti aveau iubite si neveste, eu nu voiam nici sa aud de asa ceva.
-Ce ai, ma, nu-ti plac femeile, m-a intrebat exasperat Dan.
-Nu te baga si lasa-ma in pace. Viata mea personala nu te priveste deloc.
Au inceput sa-mi prezinte diverse cunostinte, prietene ale nevestelor, verisoare… Ma vedeam, de gura lor, o data sau de doua ori cu respectivele, apoi nu le mai sunam. N-a reusit nici o clipa sa o uit pe Ioana. Si cautam un pretext sa ma duc sa o vad.
Acesta a venit chiar de la maica-mea.
-Uite ce e : Ioana ma tot invita la ea, dar e cam departe pentru mine si stii ca mi-e frica de avion. Nu vrei sa te duci tu ? Eu zic, sa te mai relaxezi putin, ca prea muncesti mult si in plus s-ar bucura sa vada pe cineva cunoscut. Probabil, ca se simte singura, biata de ea…
-Sigur, de ce nu. Chiar voiam sa plec undeva.
M-am intrebat intotdeauna, daca mama banuia ceva, dar n-am avut niciodata certitudinea ca stia adevarul si ca de aia m-a rugat sa ma duc in Italia.
Revederea cu Ioana a fost extraordinara. Era nechimbata si, dupa cateva clipe de ezitare, s-a bucurat ca am venit. Seara, dupa ce am mancat intr-un restaurant din centrul Romei, mi-a spus :
-Am fugit de tine si tu ai venit si aici ? Uita-te la mine, sunt batrana. Tu abia iti incepi viata. Intelege, ca ceea ce a fost intre noi s-a terminat. Cauta-ti pe cineva de varsta ta, asa e firesc.
-Am venit pana aici sa ma cicalesti ? Mai bine, spune-mi ce faci, cum o duci pe aici ?
-Totul e interesant.
-Dar esti singura in continuare.
-Asta nu iseamna ca nu cunosc pe nimeni sau ca n-as avea cu cine sa-mi petrec timpul. Problema e ca lucrez prea mult.
Incet, incet, a inceput sa se relaxeze si sa simta iar bine in preajma mea. La Roma nu riscam sa ne intalnim cu nici un cunoscut, asa ca puteam sa ne purtam firesc, ca doi indragostiti.
N-au lipsit insa, si unele momente deranjante. Intr-o alta seara, pe cand eram pe terasa unui restaurant si asteptam sa se elibereze o masa inauntru, ea s-a dus cateva clipe sa-si aranjeze parul.
Nu am auzit-o venind, iar un chelner s-a apropiat si cu o voce senina mi-a spus :
-Masa pentru D-voastra si pentru mama D-voastra e gata. Va rog, sa poftiti.
Ioana a auzit si a albit.
-Ce-ti pasa de prostul asta, i-am spus. E doar un chelner si n-a vrut sa fie rautacios.
-Diferenta de varsta e evidenta pentru oricine, numai tu te incapatanezi sa nu o vezi. Asa nu se mai poate. Cred, ca ar fi bine sa pleci.
-Dar abia am venit. Aveam de gand sa stau mai mult. Nu crezi, ca as da de banuit, daca m-as intoarce atat de repede ?
A fost imposibil sa-i mai intru in voie cat am mai stat in Italia. M-a invitat de cateva ori la firma la care lucra si m-a prezentat tuturor drept fiul ei. Unii au spus chiar, ca semanam si asa s-a simtit mult mai bine. Mi-a interzis orice gest de tandrete, iar la plecare mi-a promis ceva straniu :
-Am sa-ti gasesc chiar eu pe cineva. Eu te-am stricat, eu te pun pe drumul bun.
In toamna acelui an s-a intors in tara. Contractul din Italia expirase si s-a reintors la vechea ei ocupatie, meditatiile. Apoi a urmat un telefon : ma invita la ea intr-o joi seara.
-Vreau sa-ti prezint pe cineva…
-Te-am rugat sa nu faci asta. Accept orice din partea ta, numai asta nu.
-Te rog, sa faci asa cum spun.
M-am supus. Am gasit-o intr-un grup de tineri ; radea cu gura la urechi si parea fericita.
-Vi-l prezint pe primul meu stundent, a spus ea. Si cel mai devotat. Cosmin, ei sunt tinerii de care ma ocup acum, iar ea este Denisa care va intra cu brio. E un adevarat talent. Parca spuneai, ca aveti un loc liber la firma ?! Nu te incumeti s-o lasi sa dea o proba ?
-Cu placere, am zis. Te-ar interesa ?
-Mi-ar prinde foarte bine sa lucrez si mi-ar prinde foarte bine niste bani. Stau cu doua prietene intr-o singura camera si nu e deloc comod. As vrea sa stau tot cu chirie, dar singura.
-Eu m-am oferit s-o gazduiesc, dar m-a refuzat, a mai spus Ioana.
Tanara avea ceva din Ioana, cu siguranta, iar iubita mea intuise foarte bine acest lucru si de aceea mi-o prezentase.
Denisa a venit si a dat proba, am acceptat-o mai mult de dragul Ioanei, iar apoi am inceput sa ne vedem din ce in ce mai des. Era, intr-adevar, foarte talentata, plina de idei si extrem de ambitioasa. A si intrat din prima la facultate. Si in existenta mea…
Initiativa ii apartinea intotdeauna. Ea propunea ce sa facem, unde sa mergem, cu cine sa ne vedem. A fost a doua femeie din viata mea si mi-am propus sa fie si ultima. Am intrebat-o, daca nu vrea sa ne casatorim.
-Daca nu o faceai tu, cred ca mai aveam putin si te ceream eu de barbat. Intotdeauna ai fost atat de timid ?
-Da, asta e defectul meu capital.
-Nu mi se pare un defect. Asta e sarmul tau. Spune-mi, chiar vrei sa fiu sotia ta ?
Intrebarea ei m-a pus pe ganduri. Oare chiar o iubeam ?
-Sigur, ca vreau sa fii sotia mea. Altfel de ce te-as intreba ?
-Am avut impresia, de cand te cunosc, ca in viata ta exista deja o femeie. O iubire ascunsa…
-Ce tot vorbesti ?! Astea-s bazaconii.
Am dus-o la ai mei s-o cunoasca. Au placut-o foarte mult, iar mama a constatat, de cand a vazut-o prima oara :
-Parca ar fi Ioana in tinerete. Doamne, ce asemanare…
 M-am oferit sa-i cunosc eu parintii, dar a refuzat.
-Ei sunt un capitol incheiat din viata mea. Nu au vrut sa ma lase la scoala si nu-i pot ierta pentru asta. Credeau, ca menirea mea este doar sa ma marit si sa fac copii. Ca pe vremea bunicii sau poate a strabunicii.
Am stabilit data nuntii, iar Ioana a fost prima noastra invitata. Intr-o seara ea m-a sunat si m-a rugat sa trec pe la ea. Plangea.
-Te-am iubit asa, cum nu stiu daca am mai iubit in viata mea, dar tocmai pentru ca te iubesc trebuie sa renunt la tine. Stiu insa, ca alaturi de ea vei fi fericit.
-Esti sigura, ca vrei sa fac asta ?
-Este tot ce iti pot oferi eu mai bun. Sa nu ma uiti.
Am vazut-o tot mai rar de atunci, dar nu o voi uita niciodata. Mai ales ca a avut dreptate : viata mea alaturi de Denisa este o bucurie continua…

top

DOINA